Efectele psihologice ale războiului: cum ne menținem sănătoși psihic

Am trecut de la o pandemie, la un război în mai puțin de doi ani. Oricât am fi vrut, aceste evenimente nu aveau cum să nu ne afecteze psihic. Anxietate, insomnii, nesiguranță, panică, temeri – toate acestea duc la tulburări psihice.

Simțim că nu avem control în acest război, trăim neputință, neputința ne determină să trăim frustrare, iar frustrarea ne determină să trăim furie. Prin urmare, este foarte posibil ca nivelul de agresivitate, în perioada aceasta, să crească.

Să fim anxioși înseamnă să ne temem fără un motiv real. Deși situația pare destul de serioasă, nu avem totuși cum să știm cu siguranță ce o să se întâmple. Diferența în a fi precaut și a fi anxios este dată de gradul de îngrijorare cu care privim lucrurile. Putem face lucrurile cu calm și rațional sau ne putem lăsa pradă anxietății și să devenim iraționali.

Ultimii doi ani ne-au afectat psihic mai mult decât credem

Ca să fim siguri, avem nevoie de predictibilitate. Când trăim într-o societate așezată, ne bazăm pe regulile acelei societăți, cu care noi suntem obișnuiți și care ne dau iluzia de control. Dar când intervine o situație neprevăzută, în care nu se mai aplică acele reguli, pierdem iluzia controlului și simțim nevoia de a îl recăpăta.

Așadar, trebuie să vrem să ne adaptăm. Dacă refuzăm să ieșim din rutina în care suntem obișnuiți, nu ne vom adapta și vom intra în mod inconștient în atitudinea de victimă. Adică ne vom simți neputincioși și nedreptățiți în fața provocărilor vieții.

În acest caz, este nevoie să facem schimbări în modul în care ne desfășurăm activitățile, în funcție de situație. Vremurile pe care le trăim determină o anxietate ridicată dar depinde de noi cum gestionăm această anxietate.

Deși nu putem proteja întotdeauna copiii de a fi martori la violență și la tragediile din lume, putem să îi alinăm, liniștim și să comunicăm cu ei în cel mai sănătos mod posibil. În acest context dificil, trebuie să știm cum să le vorbim copiilor despre război – atât refugiaților din Ucraina, cât și copiilor noștri care aud informații din toate părțile și văd la știri ceva fără precedent în viața lor.